Biserica Precista - Galati
29 Oct
posted by perlafalezeiCategories: Obiective Turistice Galati
Tags: Adormirea Maicii Domnului, altarul, arhitectura, biserica fortificata, Biserica Precista, cetate de aparare, Galati, istoric, lacas de cult, metereze, muzeu de arta religioasa medievala, naosul, obiective turistice, turn-clopotnita
Comments: 0
Biserica Precista – Galati
Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din orasul Galati. In secolul al XVII-lea, aceasta biserica indeplinea o dubla functie: lacas de cult si cetate de aparare impotriva cotropitorilor. Prosperitatea comerciala din acest oras-targ a permis unor negustori locali ca in timpul domniei lui Vasile Lupu, pe la anul 1647, sa termine construirea Bisericii Precista – biserica fortificata, cel mai vechi monument galatean, care poate fi admirata si in prezent.
Biserica Precista – scurt istoric
Initial a existat o biserica din lemn si valatuci ce a avut zid inconjurator si clopotnita.
Biserica se numea „Adormirea Maicii Domnului” si a fost construita de Teodor.
Biserica a fost recladita din zidarie la anul 1647 de Dia si Serbu, fiii lui Coman din Braila si de Constantin, fiul lui Teodor – fostul ctitor al bisericii vechi din lemn. Aceasta biserica de zid este Biserica Precista de astazi.
Biserica Precista, construita de mesteri populari intr-o conceptie proprie secolului al XVII-lea, are turnul-clopotnita inclus in corpul bisericii si podul fortificat, ceea ce ii confera si o a doua functie: loc de refugiu si de aparare.
La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fata locului: piatra de la Barbosi, lemnul din padurile de pe platforma Covurluiului, caramida si var, nisip de pe plajele Dunarii.
Biserica Precista a fost sfintita in luna septembrie a anului 1647 si, asemenea multor altor biserici si manastiri, precum era obiceiul vremii, a fost inchinata unei manastiri athonite din Sfantul Munte Athos, si anume, Manastirii Vatoped.
Martora la multe evenimente din istoria poporului roman si a orasului Galati, in jurul ei aflandu-se de fapt vatra de inceput a acestei urbe, Biserica Precista a fost arsa si pradata de nenumarate ori in timpul invaziilor turcesti, a infruntat multe vicisitudini, ajungand pana la noi ca un simbol al maistriei arhitecturale a evului mediu, transmitand genereatiilor prezente si viitoare mesajul creator al inaintasilor.
In anul 1940, in timpul marelui cutremur de pamant, biserica a fost grav avariata, incat a fost inchisa; cutremurul a afectat serios zidurile si fresca interioara.
Intre anii 1952-1966 ea a fost restaurata in forma actuala dupa proiectul arhitectului Eugen Chefneux si a functionat ca muzeu de arta religioasa medievala; biserica pastreaza o colectie de icoane vechi.
Biserica a fost refacuta si restaurata de fiecare data.
Dupa restaurarea din 1953-1957, ea a fost transformata in muzeu. Cutremurele din 1977 si 1986 au afectat din nou biserica, provocand fisuri in adancimea zidurilor. Ea a fost restaurata si consolidata in perioada anilor 1991-1994, fiind redata cultului ortodox.
Pictura in fresca a bisericii a fost executata de artistii plastici Gheorghe Bondoc si Dumitru Banica.
Biserica a fost sfintita la data de 30 noiembrie 1994, de P.S. Casian Craciun, episcopul Eparhiei Dunarii de Jos.
Biserica Precista – arhitectura
De plan triconc, cu ziduri groase de pana la 1,80 metri, biserica este o elocventa sinteza a arhitecturii crestine din Moldova, Muntenia si Transilvania.
Este construita din patru incaperi: altar, naos, pronaos si pridvor.
Daca primele doua incaperi (altarul si naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotnita, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevazut cu o incapere de straja la nivelul intermediar dintre clopotnita si pronaos.
Atat la acest nivel, cat si la cel al clopotnitei, se gasesc creneluri pentru aparare.
Un alt element de aparare, la Biserica Precista, este podul intarit, alcatuit din doua parti, una deasupra naosului si a doua deasupra altarului.
Podul este prevazut cu 28 de metereze. Aici se gasesc construite drumuri de straja (coridoare) si cateva zeci de metereze pentru lupta.
In zidarie, printre randurile de caramida, a fost folosita si piatra, tehnica nefolosita la alte biserici moldovenesti ridicate in aceeasi perioada.
Zidul peretilor de deasupra ferestrelor, pana la acoperis, este dublu, formand o galerie cat poate umbla comod un om.
Deasupra altarului exista o camera mare, unde se asigurau diferite odoare si bogatii ale orasului.
Se spune ca exista un tunel secret pe sub Dunare, de la Biserica Precista si pana pe malul celalalt al fluviului,
pentru a putea ascunde bunurile si a scapa de atacurile vrajmasilor.
Turnul, format din doua niveluri, este prevazut cu o camera pentru ascunderea valorilor, cu doua metereze si o usa de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevazut cu ferestre si metereze.
Turnul-clopotnita, masiv, de forma unei prisme patrate, cu colturile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decat in zona cornisei cu doua randuri de caramida asezata in unghi si cu braul de caramizi asezate in zig-zag.
In schimb, turla de pe naos, zvelta, elansata, prezinta o decoratie bogata, alcatuita din elementele intalnite la fatade, la care se adauga altele noi.
Ele sunt dispuse atat pe fetele octaedrului turlei, cat si pe cele doua socluri suprapuse, cu baza patrata. Absida altarului si cele doua abside laterale sunt invelite cu caciuli conice. Acoperisul bisericii este din sindrila.
In exterior, peretii bisericii sunt sustinuti de cinci contraforti. Un brau alcatuit din triplu sir incinge fatadele, impartindu-le in doua registre.
In cel inferior decorul este alcatuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale caror picioare coboara pana la soclu.
Structura arhitectonica a monumentului, cu elemente moldovenesti (turla centrala, ocnitele de la nivelul superior si crenelurile, discuri de ceramica), muntenesti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, braul median) si ardelenesti (turla principala, braul in zig-zag), este o dovada a unitatii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrand si in acest mod legaturile stranse care existau intre romanii din cele trei principate.